Redactor: Bălan Cristian
Grafician: Lavinia Dumitru
Vulcanii reprezintă unele dintre cele mai puternice forțe ale naturii, care pot provoca cu ușurință dispariția rasei umane și modificarea Pământului așa cum îl știm noi.
Acești coloși ai lumii subterane au fost învăluiți în mister și teroare până în ziua de azi, însă complexitatea și fenomenele din interiorul lor evidențiază unicitatea fenomenelor chimice care au loc în Universul nostru.
Pe cât de amenințători par, fără vulcani suprafața planetei noastre nu ar fi fost locuibilă și viața pe Pământ nu ar fi existat, fapt ce ne poate ajuta să descoperim un pas important în evoluția materiei vii.
Ce sunt mai exact vulcanii? Un vulcan este o formațiune geologică, formată din acumularea materialelor rezultate din erupția magmei dintr-un focar situat într-un punct de coliziune a mai multor plăci tectonice, printr-o deschizătură a scoarței numită ventră vulcanică. Magma este un amestec lichid compus din mai multe minerale topite, gaze și bucăți solide de rocă. Manifestările vulcanice se produc în zonele de riftogeneză, unde plăcile litosferice se suprapun ca urmare a procesului de subducție.
Formarea rocilor magmatice are loc la temperaturi între 700°C-1250°C și depinde de compoziție și de raporturile dintre presiuni. Magma este alcătuită în general din topituri cu un procent de silicate care variază între 40-75% (SiO2). Magma se poate clasifica în general după concentrația de magneziu, fier și silicați: riolite (SiO2 > 65%), andezite (SiO2 52% - 65%), bazalte (SiO2 < 52%).
Vulcanii reprezintă partea superioară, terminală a sistemului magmatic, prin care magma ajunge la suprafață sub formă de lavă. Clasificându-i din punct de vedere al erupțiilor, aceștia sunt de mai multe tipuri:
Vulcanii de tip islandez se caracterizează prin erupții periodice de lavă bazaltică, fluidă, în crăpături ale scoarței, această lavă dând naștere unor platouri bazaltice foarte extinse. În Islanda sunt peste 130 de vulcani stinși și peste 30 de puncte active de erupție, drept consecință a prezenței Riftului Medio-Atlantic, care separă placa Americii de Nord de cea Euroasiatică.
Vulcanii de tip hawaian au erupții liniștite de lavă fluidă, facilitate prin existența unor cratere. Prin răcirea lavei rezultă conuri vulcanice aplatizate, de dimensiuni considerabile.
Vulcanii de tip strombolian se particularizează prin erupții ritmice, lava evacuată fiind mult mai vâscoasă, consecință a abundenței silicaților în magmă. Numele este dat de vulcanul Stromboli, unul dintre cei mai activi din Europa, situat în apropiere de insula Lipari din Marea Mediterană.
Vulcanii de tip peleean se evidențiază prin prezența norilor toxici și arzători de cenușă expulzați în vecinătate.
Cei mai periculoși sunt ultravulcanii, având erupții violente, ca urmare a acumulării excesive de gaze și vapori de apă, rezultați din contactul apei mării cu magma subterană. Cea mai cunoscută erupție de acest fel este cea a vulcanului Krakatoa, din anul 1883, considerată drept „catastrofa mileniului”.
Pe 26-27 august au avut loc o serie de explozii puternice, fiind socotite ca cel mai mare zgomot geologic, fiind auzite de la peste 5000 km distanță. Cenușa vulcanică a fost expulzată la 80 km înălțime, formând un nor ce a produs întuneric total pe o rază de circa 150 km și care a durat trei zile. Norii de cenușă au înconjurat Pământul de câteva ori, insolația scăzând cu 87% din valoarea normală. Explozia principală a fost urmată de formarea unui tsunami uriaș, cu o înălțime de aproape 30 m, care a ,,măturat” țărmurile insulelor Java și Sumatra, provocând moartea a peste 36000 de oameni și pagube materiale imense. Caldera care a luat naștere în urma acestei explozii avea fundul la 270 m sub nivelul oceanului, jumătate din Insula Krakatau dispărând.
Cu toate că vulcanii sunt asociați cu fenomenul de distrugere, ei au însă potențialul de a crea insule, forme de teren noi pe fundurile oceanelor și viață. De asemenea, mineralele fac ca solurile din jurul unor vulcani să fie mult mai fertile și studiul acestor minuni ale naturii contribuie semnificativ la înțelegerea formării Terrei.
Comments