Redactori: Miruna Șurlin, Isidora Teodorescu, Amalia Căzănaru
Grafician: Lavinia Dumitru
Cancerul este o boală ce afectează celulele sănătoase ale corpului și conduce la formarea unor tumori. În prezent, au fost descoperite peste o sută de tipuri diferite de cancer. Celulele canceroase se divid prin amitoză, prin diviziune directă, răspândindu-se foarte rapid prin organism și putând să afecteze și alte organe. În prezent, unele dintre cele mai cunoscute metode de tratare a cancerului sunt chimioterapia și imunoterapia.
Chimioterapia- de la origine până la principala modalitate de vindecare a cancerului : Chimioterapia a fost descoperită după mulți ani de cercetări în acest domeniu. Deși este greu de crezut, cunoscutul tratament împotriva cancerului este legat de una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii. Nitrogen muștarul a fost folosit în timpul Primul Război Mondial, fiind una dintre marile atrocități ale acelor timpuri. Măduva osoasă a soldaților ce au fost expuși gazului a fost grav afectată. În anul 1940, Gilman și Louis S. Goodman au fost angajați de către Departamentul de Apărare SUA pentru a conduce cercetările în privința folosirii nitrogen muștarului ca agent terapeutic. Cei doi au descoperit că acest agent chimic poate ajuta în lupta împotriva cancerului. După multe cercetări, în zilele noastre există peste 100 de medicamente utilizate în chimioterapie. În prezent, chimioterapia este de obicei folosită alături de alte tratamente împotriva cancerului, cum ar fi radioterapia și intervențiile chirurgicale.
Chimioterapia este o terapie medicamentoasă care cuprinde unul sau mai multe medicamente citotoxice antineoplazice. Acest tratament are ca scop uciderea celulelor canceroase ce se divid rapid. Astfel, chimioterapia afectează și alte celule ale corpului care au această proprietate, cum ar fi: foliculii părului, celulele gastro-intestinale, sistemul reproducător și măduva osoasă. Acest lucru conduce la multe efecte adverse ale chimioterapiei: căderea părului, infertilitate, oboseală, stări de greață și multe altele. Odată ce tratamentul medicamentos este oprit, celulele sănătoase care au fost grav afectate de tratament se vor reface și vor începe să se dividă normal. Chimioterapia intervine în faze diferite ale ciclului celular, astfel medicamentele folosite pot fi clasificate în diferite grupe.
O primă grupă este reprezentată de agenții de alchilare. Aceștia împiedică reproducerea celulei prin deteriorarea ADN-ului său și acționează în toate fazele ciclului celular. Câteva exemple de agenți de alchilare sunt nitrogen muștarul, busulfanul și temozolamida. Acești agenți sunt folosiți pentru a trata cancerul pulmonar, cancerul mamar, leucemia (cancerul sângelui) și multe altele.
O altă grupă de medicamente sunt antimetaboliții care interferă cu creșterea ARN-ului și ADN-ului prin înlocuirea blocurilor normale de ARN și ADN. Acești agenți afectează celulele în momentul replicarii cromozomilor. Sunt folosiți în tratamentul împotriva leucemiei, cancerului mamar, cancerului ovarian și cancerului tractului intestinal.
A treia grupă este reprezentată de antibiotice antitumorale. Aceste medicamente acționează prin schimbarea ADN-ului în interiorul celulelor canceroase. Sunt folosite pentru a trata multe forme de cancer.
A patra grupă este cea a inhibitorilor de topoizomerază. Sunt utilizați în tratarea leucemiei, cancerului pulmonar, cancerului gastrointestinal și cancerului ovarian. Aceștia interferă cu enzimele numite topoizomeraze, care ajută la separarea lanțurilor de ADN, astfel încât acestea să poată fi copiate.
Inhibitorii mitotici reprezintă cea de a cincea grupă. Aceste medicamente sunt compuși derivați din produse naturale, cum ar fi plantele și au rol în oprirea diviziunii celulare. De asemenea, pot afecta celulele în toate fazele diviziunii, prin menținerea enzimelor. Sunt folosiți pentru a trata limfoame, leucemii, mieloame, cancerul de sân și cel pulmonar.
Imunoterapia- de la primul pacient până la studiile medicale de astăzi : Primele semne ale acestui tratament datează încă din 1884, pe un caz particular, în care tumoarea din zona gâtului a pacientului creștea cu rapiditate, urmând ca mai apoi o infecție bacteriană neașteptată a pielii să-i apară. Pe măsură ce se vindeca de acea infecție, s-a observat că și tumoarea începuse să se retragă, până în punctul în care nu a mai fost vizibilă. Fizicianul William Coley a urmărit evoluția pacientul timp de 7 ani ulterior „vindecării”; niciun semn al unei reapariții a tumorii. Astfel, Coley a ajuns la concluzia că infecția bacteriană a stimulat sistemul imunitar să combată cancerul. De atunci până în prezent, în domeniul medical termenul de imunoterapie a prins contur; aceasta este un tratament care folosește anumite părți ale sistemului imunitar pentru a lupta împotriva anumitor boli, printre care și cancerul. Imunoterapia presupune, de la caz la caz, stimularea sistemului imunitar pentru a ataca mai eficient celulele canceroase sau oferirea unor componente fabricate sistemului imunitar, cum ar fi proteinele. De reținut faptul că aceasta nu este la fel de eficientă pentru toate tipurile de cancer.
Sistemul imunitar include glandele limfatice, splina și celulele albe din sânge și, în mod normal, poate distruge celulele deteriorate din organism, oprind dezvoltarea cancerului. Cu toate acestea, poate fi împiedicat din distrugerea celulelor canceroase de către anumite „tactici” ale acestora, cum ar fi faptul că celulele canceroase produc anumite semnale care împiedică sistemul imunitar să le atace.
Pentru tratarea cancerului sunt folosite mai multe tipuri de imunoterapie. Aceste tratamente pot ajuta sistemul imunitar să atace cancerul sau pot stimula sistemul imunitar. Astfel, avem: inhibitorii punctelor de control, transferul de celule, anticorpii monoclonali și vaccinurile. Inhibitorii punctelor de control sunt medicamente care funcționează eliberând „frânele” care împiedică celulele T (un tip de globule albe) să omoare celulele canceroase; acestea nu țintesc direct tumoarea, ci diminuează capacitatea celulelor canceroase de a evita atacul sistemului imunitar. Transferul de celule este un tratament în care celulele T sunt extrase din tumoare, iar apoi cele mai active celule sunt crescute în loturi mari, în laborator. Procesul de creștere al celulelor în laborator durează în jur de câteva săptămâni, astfel că, între timp, pot fi folosite alte soluții, cum ar fi chimioterapia și radioterapia. La final, celulele sunt introduse în organism printr-o injecție intravenoasă.
Anticorpii monoclonali, numiți și anticorpi terapeutici, au rolul de a se atașa anumitor ținte localizate pe celulele canceroase. Unii anticorpi marchează celulele canceroase, astfel încât să fie mai bine localizate și distruse de sistemul imunitar, iar alții opresc direct creșterea celulelor canceroase sau le fac să se autodistrugă; de asemenea, anumiți anticorpi transportă toxinele către celulele canceroase. Vaccinurile sunt diferite față de cele care ajută la prevenirea bolii. Amintim și de citokine care joacă un rol important în răspunsurile imune normale ale organismului, dar și în capacitatea sistemului imunitar de a răspunde cancerului și de BCG (Bacillus Calmette-Guérin).
De asemenea, în zilele noastre, cercetătorii încearcă să găsească noi tratamente împotriva acestei boli devastatoare. Una dintre metodele investigate este legată de introducerea unor bacterii în corpul uman, ce ar trebui să distrugă doar celulele canceroase. În acest fel efectele secundare ale medicamentelor împotriva cancerului ar putea fi evitate. Această metodă este încă nesigură pentru a putea fi utilizată pe oameni.
Commentaires