top of page
Damian Ungureanu

Plumbul

Redactor: Damian Ungureanu

Grafician: Lavinia Dumitru

Ce este plumbul? - Plumbul (Simbol chimic: Pb, de la latinescul plumbum; nr. atomic: 82) este un metal care face parte din Grupa 14 (IV A) și perioada a 6-a a tabelului periodic. Când este proaspăt tăiat, plumbul este argintiu cu o tentă ușor albăstrie; dacă este expus la aer, acesta devine un gri mat datorită formării unui strat subțire de oxid la suprafață. Plumbul este maleabil, ductil, dens și rezistent la coroziune, dar nu conduce bine electricitatea. Cea mai comună sursă de plumb din scoarța terestră este galena (PbS), un minereu care poate fi încălzit în prezență de calcar și ulterior rafinat pentru obținerea metalului pur.


Istoria plumbului - Plumbul este unul din cele mai vechi metale prelucrate de oameni și era folosit încă din perioada 7000-6000 Î.H. pentru confecționarea obiectelor ceremoniale. În antichitate, plumbul avea fel și fel de folosințe, de la cerneală în Egipt până la contraceptiv în China. Romanii antici preferau vasele de plumb în locul vaselor de cupru pentru producția vinului, deoarece îl îndulceau și îl conservau mai bine. Însă, ceea ce nu știau este că substanța formată, acetatul de plumb, este toxică pentru corpul uman și poate duce la demență. Unii cercetători susțin că aceasta este una din cauzele pentru căderea Imperiului Roman de Apus. De asemenea, romanii foloseau plumb pentru confecționarea țevilor de apă și a acoperișurilor, practică care va fi readoptată de europeni în sec. XI și va continua până în sec. XX. Alchimiștii vremurilor credeau că plumbul este un metal impur care putea fi transformat, prin metode chimice, în aur. Ceruza (un carbonat de plumb) a fost utilizată în cosmetice pentru a albi fețele nobilior europeni, fețele albite fiind considerate un semn al modestiei, o modă care va deveni populară și în Japonia datorită apariției gheișelor. Odată cu Revoluția Industrială, producția de plumb a crescut masiv, vopselele bazate pe plumb fiind foarte populare. Tot în această perioadă, din ce în ce mai mulți muncitori au fost expuși la plumb, ceea ce a dus la cercetări privind efectele sale asupra corpului omenesc.


Efecte asupra sănătății - Efectele negative ale plumbului asupra organismului sunt cunoscute încă din antichitate. Romanii numeau otrăvirea cu plumb ,,saturnism”, după tatăl întunecat și cinic al tuturor zeilor, Saturn. Expunerea la plumb se poate realiza prin trei moduri: inhalare, ingestie sau, mai rar, absorbție la nivelul pielii. Ajuns în organism, plumbul ,,imită” funcțiile metalelor fier, zinc și, în special, calciu, interferând procesele enzimatice care au loc în mod obișnuit. Acesta tinde să se acumuleze în țesuturi, provocând daune mari la nivelul sistemului nervos și al rinichilor. Datorită corpului încă în dezvoltare, cei mai afectați la expunere sunt copiii, cauzând probleme în dezvoltarea neuronală și osoasă . Cea mai comună sursă de intoxicare este ingerarea apei sau a mâncării contaminate, dar și fumul de țigară, particulele de vopsea veche sau solul și apa de mare din apropierea fabricilor sunt potențiale surse de expunere. Pentru a evita riscul, este recomandată înlocuirea vopselelor și a țevilor vechi din plumb, precum și menținerea unui nivel sănătos de calciu în sânge.


La ce este folosit în ziua de azi? - Cea mai comună utilizare a plumbului în ziua de azi este pentru confecționarea bateriilor (în asociație cu acidul sulfuric). Deși nu au aceeași eficiență și longevitate ca bateriile pe bază de litiu, prețul lor este mult mai mic. Datorită densității ridicate și a numărului atomic mare, plumbul absoarbe eficient radiațiile electromagnetice de lungime scurtă (ultraviolete, raze X și gamma), așa că este folosit ca scut protector în jurul centralelor nucleare, acceleratoarelor de particule, echipamentelor de radiografie și a containerelor care transportă și depozitează material radioactiv. De la invenția lor și până astăzi, plumbul a fost utilizat la fabricarea gloanțelor. Datorită punctului său de topire scăzut (aproximativ 330 de grade Celsius), gloanțele pentru armele mici pot fi fabricate fără echipament tehnic avansat. Pentru rezistența sa la coroziune și prelucrarea ușoară, plumbul este încă folosit pentru confecționarea acoperișurilor, precum și a jgheaburilor și a firelor subacvatice.


Concluzie - Cu toate că plumbul a fost încetul cu încetul interzis datorită efectelor sale asupra mediului și a sănătății, acesta a avut și încă are o contribuție uriașă în dezvoltarea umanității și a vieții pe care o știm astăzi.


Bibliografie:























Comments


bottom of page