Redactor: Andra Nițu
Grafician: Lavinia Dumitru
Cu toții am auzit cel puțin o dată replica „îți mor neuronii” atunci când eram în mijlocul unei activități neproductive, dar lucrurile nu stau deloc așa...
Neurogeneza este procesul de formare al celulelor nervoase noi din celule stem neuronale sau celule progenitoare, jucând un rol central în neurodezvoltare și, cu alte cuvinte, reprezentând nașterea neuronilor. Acesta apare, de asemenea, într-o măsură limitată și la adulți. Furnizarea de elemente neuronale noi unui circuit poate fi considerată o formă de plasticitate neuronală (împreună cu plasticitatea sinaptică legată de eficiența transmisiei sinaptice, plasticitatea structurală legată de structura axonală sau dendritică și plasticitatea intrinsecă legată de proprietățile electrice intrinseci ale neuronilor). Într-adevăr, procesul neurogenezei este foarte activ în timpul dezvoltării prenatale și este responsabil de popularea creierului în creștere cu neuroni . Cu toate acestea, la mamifere, spre deosebire de alte animale, s-a demonstrat existența unei neurogeneze adulte care, în condiții fiziologice, acționează într-o măsură limitată, producând aproximativ șapte sute de neuroni pe zi în regiuni specifice, cum ar fi girusul dentat al hipocampusului , zona subventriculară a ventriculilor laterali, bulbul olfactiv (la unele specii de animale, precum rozătoarele ) și în striatum. De aici rezultă că, și la vârste mai înaintate, creierul poate fi „modificat”.
Hipocampusul este zona creierului importantă, chiar crucială, pentru studiu, memorie, stare de spirit și emoții. În acest fel, importanța producerii de noi neuroni este în stânsă legătură cu cele enumerate mai sus. Un exemplu ar fi descoperirea că în eventualitatea în care abilitatea creierului adult de a produce noi neuroni este blocată, atunci sunt inevitabil si simultan blocate si anumite abilitati de memorie, în special folosite in recunoasterea in spatiu a imprejurimilor fizice. În același timp, acesti neuroni nu sunt importanti doar pentru capacitatea memoriei, ci si pentru calitatea acesteia, astfel ajutand spre exemplu la diferentierea prin detalii a unor amintiri extrem de similare.
De asemenea, în scenariile întâlnite în domeniul medical, a fost descoperită o corelație între neurogeneză și depresie: În modelul depresiei, nivelul neurogenezei este mai scazut, însă la consumul antidepresivelor productia de noi neuroni creste, ridicand nivelul neurogenezei si simptomele depresiei ameliorandu-se radical. In acelasi fel, in eventualitatea in care neurogeneza este blocata, se blochează automat si eficienta antidepresivelor. Acesta este motivul pentru care există probabilitatea ca unii pacienți, chiar și după ce au depășit o anumită boală, să sufere în continuare de depresie.
Un alt studiu realizat de Rusty Gage (Salk Institute) referitor la alergat a demonstrat ca si mediul inconjurator poate avea un impact asupra producerii de noi neuroni. Experimentul a analizat reactiile la nivelul creierului ale unor soareci, astfel comparând doua sectiuni ale hipocampusului a doua rozatoare din aceeasi specie. Prima sectiune a apartinut unui soarece care nu a avut o roata de alergare in cusca, iar a doua a apartinut unuia care a avut, rezultatele fiind drastic diferentiate. Astfel, in mod evident, producerea de neuroni a celui de al doilea soarece a atins o crestere masiva comparativ cu a primului.
Un aspect interesant al neurogenezei este acela că poate fi controlată, astfel existând câteva activități prin care producerea de noi neuroni crește sau scade. Concluziile lui Sandrine Thuret (Neuroscientist & Head of the Neurogenesis and Mental Health Laboratory, King’s College London) menționează ce putem face noi pentru a ne ajuta creierul să producă noi neuroni, iar câteva exemple ar fi: învățarea permanentă a unor lucruri noi, alergatul, reducerea stresului, somn suficient, postul intermitent (pauze între mese) și restricția calorică (de 20-30%), consumul de flavonoide (găsite în afine și ciocolată neagră) și, deși alcoolul scade neurogeneza, consumul de resveratrol (găsit în vinul roșu), consumul de produse ce conțin din plin Omega 3.
În ceea ce privește evoluția acestei ramuri, auto-repararea creierului a devenit deja una dintre cele mai mari obiective ale medicinei regenerative, complexitatea creierelui uman rămânând sa fie descoperită în totalitate în viitor.
Comments