Mercurul

Redactor: Amalia Căzănaru

Grafician: Diana Gherghina

Tehnoredactor: Călina Burciu

Cunoscut din Antichitate, utilizat de alchimiști și pentru extragerea aurului, mercurul a fost folosit în scop pur științific pentru confecționarea barometrului și termometrului cu mercur, ambele putând fi folosite la temperaturi de peste -38,9˚C.

Mercurul metalic are întrebuințări în electronică și în electrotehnică: la confecționarea acumulatorilor, a tuburilor fluorescente, a lămpilor cu vapori de mercur, în electrozii celulelor electrolitice, în unele aparate de măsură, ca fluid indicator, drept catalizator al unor reacții, ca agent de răcire în reactoarele cu plutoniu, la prepararea fulminatului de mercur, folosit ca amorsă pentru explozivi, în amalgame, ca fungicid, mai ales sub formă de compuși, etc. Emite vapori la orice temperatură, ceea ce impune ca mânuirea sa să fie realizată în spații bine ventilate sau în hote chimice.

Aliajele mercurului sunt denumite amalgame, sunt obținute prin contactul direct dintre mercur și alte metale și sunt lichide sau cu consistență păstoasă la temperatura ambientală. Prin încălzirea în vid, mercurul devine volatil, lăsând curat metalul din amalgam.

Mercurul este toxic, atât în stare de vapori, cât și în stare lichidă, dar mai ales sub forma compușilor solubili. Ingerate, chiar în cantități reduse, sărurile de mercur provoacă rapid moartea, fiind recunoscute drept cele mai puternice otrăvuri minerale. Vaporii provoacă otrăviri cronice, manifestate, la început, prin dureri de cap, salivație abundentă, apariția ulcerațiilor gingivale și ale mucoasei bucale, asociate cu gust metalic, tremurături etc.

Otrăvirile acute cu mercur pot fi combătute prin injecții cu dimercapto-propanol, HOCH2-CH(SH)-CH2SH (BAL).

Expunerea la o toxicitate alarmantă a comunității Grassy Narrows First Nation își are consecințele până în ziua de astăzi. Acest incident a avut loc în 1962 în Canada când o cantitate uriașă de mercur, circa 10000 kg, a fost aruncată în ecosistemul acvatic din zonă. Această comunitate își asigura mare parte din alimentație din apele respective; procentul de mercur din peștele din lac a luat proporții uriașe, rămânând la un nivel incredibil de ridicat chiar și după atâția ani. Întreaga comunitate a avut de suferit enorm, efectele mercurului ducând la probleme neurologice grave, precum și cazuri de boala Minamata, numită după orașul din Japonia unde în jur de 100 de persoane au murit din cauza otrăvirii cu mercur din pește.

Accidentul din orașul de pescari Minamata are loc în 1932; ca și cel din Canada, cantități semnificative de mercur au ajuns în apă, iar de aici sănătatea tuturor viețuitoarelor a început sa degenereze. Locuitorii au întâmpinat efecte cât mai nimicitoarea, precum orbirea și pierderea capacității de a mai vorbi coerent; nici animalele nu au scapat de ciudatele simptome: pisicile se învârteau în jurul cozii zile la rând, până când cădeau epuizate, păsări neînsuflețite au început să cadă din cer, iar câinii dispăreau zile întregi, după care erau găsiți decedați. Pentru medicii din regiune, boala era total necunoscută, fiind depășiți de epidemia ciudată care cuprinsese orașul. Încă se cercetează tot acest incident devastator; ani buni autoritățile au negat gravitatea situație, neglijând astfel problemele persoanelor și daunele provocate mediului înconjurător.

Mercurul este utilizat și în scopuri oculte de către vrăjitoare; vrăjitoarea descântă argintul viu și-l trimite cui i se poruncește. Argintul viu pleacă singur de la vrăjitoare și, ajungând în casa unde e hotărât, se risipește în cofe, în străchini, în așternuturi și în toate lucrurile din casă. Cei din casă câteodată îl văd, dar nu pot face nimic ca să-l depărteze. Bolnavul simte un fel de cârcei în tot trupul și se umple de spuzeală, dând din ea un fel de apă. Aceasta se poate vindeca numai prin descântece și fumuri.

Astfel, de-a lungul vremii, mercurul a jucat un rol important în dezvoltarea industriilor, dar a și demonstrat lumii întregii cât de periculos poate fi un lichid, la prima vedere inofensiv, prin daunele cauzate mediului și mulțimilor de persoane și animale.