Redactor: Velicu Elisa
Grafician: Lavinia Dumitru
Probabil toată lumea a auzit despre această boală “exotică” precum și de principalul mod de transmitere și anume țânțarul anofel. Malaria este o boală infecţioasă frecvent întâlnită în multe zone tropicale şi subtropicale și constituie o problemă prioritară de sănătate publică, situându-se printre primele cinci boli care au impactul cel mai înalt la mortalitatea globală.
Este cea mai răspândită afecţiune în zonele tropicale şi cea mai frecventă boală de import în zonele nonendemice. În lipsa măsurilor corespunzătoare de prevenire şi tratament, malaria poate evolua către deces.
Termenul popular românesc al malariei este „friguri de baltă”, având originea din niște observații empirice foarte vechi, asupra legăturii dintre boală și zone mlăștinoase (unde se dezvoltau de fapt, țânțarii - vectorii transmițători ai malariei).
Agentul patogen al malariei a fost descoperit în anul 1880, în Algeria, de către medicul francez Alphonse Laveran. Acesta a depistat niște incluziuni mobile în eritrocite, în timpul examinării sângelui unui bolnav de malarie.
Printre principalele cauze ale malariei se numără și un grup de protozoare-parazit numite Plasmodium .
Parazitul malariei este transmis prin înţepătura femelei ţânţarului anofel, în principal între amurg şi zori. Femela ţânţarului anofel este de dimensiuni mai mici decât masculul, intrând uşor în încăperi prin plase şi crăpături.
Modurile de transmitere sunt diverse:
● prin înțepătura de țânțar
● în timpul transfuziei de sânge de la persoane cu malarie latentă (malarie post-transfuzională). Prin această cale se produce contaminarea cu malarie cuarță. Aceasta se explică prin faptul că în această formă a bolii este posibilă o stare îndelungată de purtător (zeci de ani) cu parazitemie submicroscopica (paraziții nu pot fi observați la microscop)
● prin ace și seringi contaminate
● prin alt instrumentar medical cu sânge contaminat
În principal, malaria se manifestă prin febra apărută la şapte zile de la prima posibilă expunere sau la trei luni (rareori mai târziu) de la ultima posibilă expunere. Orice febră apărută la mai puţin de şapte zile de la o posibilă expunere nu este cauzată de malarie.
Există forme mai severe de malarie determinate de Plasmodium falciparum care se pot manifesta prin febră, frisoane, dureri de cap, dureri musculare, slăbiciune, vărsături, tuse, diaree şi dureri abdominale. La acestea se pot adăuga simptome asociate insuficienței de organ, cum ar fi insuficiență renală acută, convulsii generalizate, colaps circulator, urmate de somnolenţă, comă şi deces.
Ce putem face în cazul în care suspectăm că ne-am îmbolnăvit de malarie?
Dacă la o săptămână sau mai mult după intrarea într-o zonă de risc pentru malarie faceţi febră, consultaţi de urgenţă un medic şi contactaţi un laborator abilitat pentru a obţine un diagnostic corect şi un tratament sigur şi eficient. Acest lucru rămâne valabil şi la întoarcere, formele severe de malarie cu Plasmodium falciparum putând fi luate în considerare până la 1 lună de la ieşirea din zona de risc .
Cum ne protejăm împotriva ţânţarilor?
Pe tot timpul şederii în zonă endemică se recomanda purtarea de îmbrăcăminte cu mâneci lungi, pantaloni lungi şi şosete mai ales la lăsarea serii când țânțarii devin mai activi. Părţile de corp lăsate descoperite vor fi acoperite cu o cremă specială care îndepărtează ţânţarii. Pe timpul timpului de somn în pat (fie zi sau noapte), patul va fi protejat de o plasă specială pentru ţânţari care va fi tratată în prealabil cu substanţe insecticide specifice.
Este obligatoriu ca înaintea călătoriilor să fie consultată lista actualizată a ţărilor endemice şispecificaţiile acestora privind existente speciilor de plasmodium şi rezistenţa lor la anumiteantimalarice.
Comments