Redactor: Daria Mărgărit
Grafician: Lavinia Dumitru
Găurile negre sunt pe departe unul dintre cele mai fascinante elemente din spațiul cosmic. Toți amatorii de astronomie cunosc conceptul unei găuri negre. O gaură neagră reprezintă o suprafață incredibil de densă, unde toată materia a fost condensată într-un spațiu imposibil de mic, numit singularitate. Această singularitate provoacă o forță gravitațională atât de puternică încât nici lumina nu poate scăpa.
Ecuatile teoretice ale lui Einstein nu au demonstrat doar existenta găurilor negre, ci și a unor elemente care par ciudat de asemănătoare cu acestea, însă extrem de diferite, numite găuri albe.
Dacă deja cunoaștem faptul că nimic nu poate ieși dintr-o gaură neagră, atunci într-o gaură albă întâlnim un fenomen complet opus. Nimic nu poate intra într-o gaură albă.
Daca am putea să definim o gaura albă într-o singură propoziție, aceasta ar fi o gaură neagră care există invers în timp. Ce înseamnă acest lucru? Dacă am putea să vedem cum se formează o gaură neagră în timp încă de la începutul universului am vedea următoarele etape: o stea care colapsează sub propria sa forță gravitațională, iar dacă are masa suficient de mare, se va transforma într-o gaură neagră. Însă, dacă ar fi sa vedem o gaură albă încă de la începutul timpului, aceasta ar fi existat dintotdeauna, expulzând încontinuu materie. Materia existentă interacționează și modifică o gaură neagră, în schimb aceste lucruri nu ar putea fi posibile în cazul unei găuri albe. Astfel, singularitatea găurii negre există în viitor, în timp ce singularitatea găurii albe există în trecut.
De asemenea, aceasta teoremă ridică semne de întrebare cu privire la formarea găurilor albe. Dacă ne este clar care este procesul de formare al unei găuri negre, găurile albe rămân un mister. Totodată, existența găurilor albe ar nega principiul că entropia trebuie să crească în timp. Astfel, dacă prin absurd, s-ar forma o gaură albă, materia care ar fi expulzată de aceasta s-ar colapsa în ea, formând la final, ironic, o gaură neagră. Deci, în posibilitatea în care găurile albe ar exista, acestea ar avea o perioadă redusă de viața.
Stephen Hawking a elaborat o teorie care prezintă faptul că în timp o gaură neagră își pierde din energie și dispare, însă mecanica cuantică ne spune că nicio informație nu se poate pierde. Astfel aceste două teorii puse cap la cap, i-au făcut pe fizicieni să se întrebe dacă nu cumva gaura albă poate reprezenta moartea găurii negre. Spre exemplu, s-ar putea ca atunci când gaura neagră ajunge la o mărime infimă, să nu se mai supună legilor fizicii așa cum le știm noi și să expulzeze toată materia absorbită în viața ei de gaură neagră, transformându-se într-o gaură albă.
Unii oameni de stiinta, consideră că Big-Bangul a fost, defapt, o gaură albă. Dacă stăm să ne gândim conceptele celor două sunt extrem de similare, însă trebuie să ne aducem aminte că găurile albe sunt teoretice și nu avem nicio dovadă palpabilă a existenței acestora. În plus, așa cum am explicat, existența lor pe o durata îndelungată de timp este complet improbabilă.
Mulți oameni au crezut că pulsarii ar putea fi găuri albe, însă s-a demonstrat că aceștia sunt doar găuri negre masive care au acumulat atât de multă materie, încât această materie a început să strălucească și poate fi observată la distanțe extrem de mari.
O alta teorie ne spune că găurile negre și găurile albe ar putea să formeze intrarea și iesirea podului Einstein-Rosen, noțiune pe care noi o cunoaștem sub denumirea de găuri de vierme.
În concluzie, găurile albe raman un fenomen pur teoretic, căci momentan nu avem nicio informație fizică cu privire la existența lor. Însă, dacă există un lucru pe care ni l-a arătat astronomia de-a lungul timpului este ca nimic nu este imposibil până la proba contrarie, iar în viitor s-ar putea să inventăm instrumentele necesare pentru a desluși acest fenomen învăluit în mister.
Comments