Experimente pe oameni

Redactor: Daria Chirica

Grafica: Lavinia Dumitru

Secolul al XX-lea a adus cu sine o altă întrezărire a ceea ce înseamnă cruzimea umană. Ea a fost scuzată, de această dată, în numele științei și progresului. Nici nu se mai pune problema eticii, ci a nivelului la care se pot coborî oamenii atunci când există un context favorabil și o obsesivă curiozitate morbidă.

Experimentele nazisteMilioane de oameni au suferit din cauza ideologiei naziste și a tot ceea ce implică punerea acesteia în aplicare. În diferite lagăre, printre care și Auschwitz, deținuții ce îndeplineau anumite condiții au fost supuși unor experimente care erau destinate să ajute personalul militar german în situații de luptă, să dezvolte noi arme și, nu în ultimul rând, să avansezeideologia rasială nazistă. Acest ultim scop a condamnat torturii în jur de 3000 de copii cu vârstele între 2 și 16 ani, gemeni,dintre care au supraviețuit 200.

Josef Mengele este cercetătorul și “doctorul” care credea că poate găsi toate răspunsurile la întrebările puse de genetică prin studiul gemenilor și că putea să creeze astfel “rasa pură”. Inițial printre cei mai buni doctori ai țării, Mengele și-a câștigat în 1943 porecla “Îngerul Morții”, după ce a petrecut 21 de luni la Auschwitz.

Experimentele au început cu măsurarea detaliată a fiecărei părticele din corpul subiectului și compararea rezultatelor cu cele ale fratelui geamăn. A urmat punerea în aplicare a oricărei idei ce trecea prin mintea cercetătorului care se juca de-a Dumnezeu: injectarea ochilor cu scopul de a da irisului culoarea albastră (proces ce a dus la infecții și orbire), injectarea cu boli precum tifos și tuberculoză a unui geamăn pentru a compara și examina modificările organismului cu starea normală a acestuia (dacă cel injectat murea, celălalt era ucis pentru a avea o imagine cât mai clară asupra efectelor bolii), performarea operațiilor precum amputări, transplanturi, castrări și absciziuni (îndepărtări ale unor organe), transfuzii de sânge între gemeni de sex opus pentru a vedea (surpriză!) dacă le poate inversa sexele. Evident, toate acestea se întâmplau fără nici un fel de anestezie, pe viu.

Printre victime s-au numărat și români: Eva și Miriam Mozes, Lea și Yehudit Csengeri, Josef și Marta Papicek, toți având o frumusețe ieșită din comun și fiind blonzi cu ochi albaștri. Evident, acest lucru a captat atenția lui Mengele, care le-a acordat tratament special, nescutindu-i însă de la experimente. De exemplu, a fost atât de încântat de aspectul gemenelorCsengeri încât a permis mamei să rămână cu ele.

Experimentele pe gemeni reprezintă o mică parte a ceea ce s-a întamplat în lagăre. Naziștii au mai vrut să afle presiunea minimă la care ar rezista un pilot, așa că au îndesat prizonieri într-o cameră căreia i-au redus presiunea până când aceștia au murit. Au mai făcut teste ce urmăreau temperatura minimă la care rezistă un om, dar și cantitatea maximă de apă sărată ce poate fi ingerată de o persoană. Au infectat prizonieri cu diverse boli precum malaria, febra tifoidă și hepatita pentru a testa tratamente.

Pare imposibil de imaginat un sistem mai inuman decât cel nazist, însă el a existat, și anume în cadrul Unității 731.

Unitatea 731Unitatea 731 a fost un laborator japonez de testare a armelor biologice, stabilit în China. Deschis în 1938 și camuflat sub categoria de “unitate de purificare a apei”, existența atrocităților ce îl caracterizau nu a fost recunoscută oficial decât în anul 1984.

Locotenentul Shiro Ishii a fost cel care s-a ocupat de conducerea experimentelor, realizate atât pe prizonieri de război, cât și pe localnici. Aproximativ zece mii de oameni, civili și militari, chinezi, coreeni, mongoli și ruși au fost cobai pentru experimentele efectuate în cadrul Unității 731.

Experimentele au fost diverse. Au existat teste ce vizaudegerăturile, realizate în mai multe feluri: membrele prizonierilor erau puse în gheață până când se solidificau, urmând încercările “doctorilor” de a le reîncăzi sau studiile ce ținteau posibilitatea ca sângele să încălzească singur membrele. Sau, pur și simplu, cobaii erau lăsați afară, iarna, până când membrele le cădeau.

De asemenea, s-au performat vivisecții (disecții realizate pe persoane vii) al căror motiv a constat în dorința de a afla exact cum anumite boli afectau țesuturile vii înainte ca acestea să înceapă să se descompună. Procedurile se realizau legând subiecții de masa de operație și îndepărtându-le organele, fară anestezie.

S-au făcut experimente de tipul amputării unor membre, alipirea lor în alte părți ale corpului și strivirea membrelor pentru a urmări apariția cangrenei. Uneori, legau prizonierii și își testau pistoalele, mitralierele, grenadele pe ei. Alteori, îi gazau sau îi lăsau închiși fără apă și mâncare pentru a vedea cât de mult rezistă. De asemenea, îi mai forțau să bea doar apă de mare, îi injectau cu sânge de alt tip (uneori de animale) pentru a studia transfuziile și cheagurile de sânge, îi plasau în centrifugi și îi învârteau la viteze foarte mari până când leșinau sau mureau. Anumiți prizonieri au fost spânzurați cu capul în jos pentru a fi urmărit modul în care se sufocă. Altora li s-a injectat aer în artere pentru studii asupra emboliei sau li s-a injectat urină de cal în rinichi. Pentru a studia sifilisul, au infectat prizonierii cu această boală și i-au obigat pe cei de sex masculin să îi violeze pe cei de sex feminin până când boala se instala. Au injectat femeile însărcinate cu anumite boli pentru a vedea cum afectează fătul (analizat prin vivisecție) și, de asemenea, au testat arme pe ele.

Prizonierii au fost infectați cu purici pentru a se obține o cantitate suficient de mare de insecte purtătoare de boli, necesare la studierea vectorilor de transmitere a acestora. Insecte, alături de haine și alimente infectate, toate încapsulate în bombe, au fost lansate asupra diferitelelor ținte din China. După estimările chinezilor, epidemiile de holeră, antrax sau ciumă pe care le-au provocat lansările de arme biologice au dus la moartea a aproximativ 400.000 de persoane.

Când Japonia s-a retras de pe teritorul chinez, prizonierii au fost uciși, rozătoarele eliberate, iar angajații au depus un jurământ de a păstra secretul a ceea ce a avut loc. Numeroși foști cercetători ai Unității 731 au devenit importanți membri ai comunității medicale nipone.

Amintirea celor ce s-au întâmplat nu cu mult timp în urmă este necesară, deoarece lumea a început să uite, iar când istoria este uitată suntem condamnați a o repeta. Ne considerăm evoluați, civilizați, însă atrocitățile care au loc chiar și în zilele noastre dovedesc faptul că omenirea nu a trecut încă de pragul manifestării violenței inutile. Hippocrate ne-a învățat “Primum Non Nocere”, un principiu care ar trebui să fie fundamental omului ce se consideră ființă superioară.