Epidemii

Redactor: Ioana Stamin

Grafician: Lavinia Dumitru

Cel mai probabil, majoritatea oamenilor cunosc și înțeleg sensul cuvintelor epidemie și pandemie, ținând cont că în această perioadă virusul SARS-CoV-2 este printre cele mai importante probleme ce trebuie combătute.

Epidemia este extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare unui număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc. Atunci când o epidemie se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând într-un timp relativ scurt toată populația dintr-o țară, din mai multe țări sau chiar din continente întregi, aceasta ia numele de pandemie.

Dar totuși, epidemiile se caracterizează prin aceleași etape, simptome, moduri de combatere? Pentru a înțelege mai bine care sunt asemănările, dar și elementele specifice unei epidemii, trebuie să ne uităm în trecut și să observăm anumite aspecte.

Una dintre cele mai vechi epidemii cunoscute de cercetători datează încă din anii 160-185, și se caracteriza prin febră, tuse, erupții pe piele. Peste aproape 400 de ani, o altă epidemie, Ciuma lui Iustinian, omoară aproximativ 25-100 milioane de oameni, și se credea că virusul a fost adus în Imperiul bizantin de către șobolani.

Chiar și în zilele de astăzi ne confruntăm cu anumite epidemii cum ar fi epidemia de ebola, care este extrem de gravă și cel mai frecvent întâlnită în Africa de Vest, având un indice al mortalității cuprins între 25%-90%. Cea mai cunoscută este, bineînțeles, pandemia de Corona Virus cu care ne confruntăm zilnic.

De asemenea, putem observa că de-a lungul timpului cele mai frecvente cauze erau animalele, virusul suferea anumite mutații și se transmitea la oameni. Ca exemple avem, rațele: de unde a apărut și Gripa asiatică, șobolanii: Ciuma lui Iustinian și Ciuma din secolul XIX.

O altă caracteristică ce se poate regăsi la mai multe epidemii este aceea că cele mai multe au fost eradicate prin vaccin. De asemenea, cele mai mortale boli au fost combătute și cu ajutorul diferitelor medicamente, cum ar fi antibioticele.

Bineînțeles că fiecare epidemie se caracteriza prin alte simptome, dar cel mai des întâlnite au fost: febra, vărsături, erupții de piele, probleme digestive.

Pentru a putea înțelege mai bine cum încercau sau chiar reușeau să treacă peste aceste perioade de criză, am ales două dintre cele mai fascinante epidemii pe care le vom analiza împreună. Ținând cont că și noi ne confruntăm la momentul actual cu o astfel de situație este folositor să vedem ce s-a întâmplat în istorie și poate astfel, nu se vor mai repeta anumite greșeli.

Tifosul este o boală infecțioasă extrem de contagioasă care se răspândește ușor și rapid la populațiile care trăiesc în cartiere aglomerate. Simptomele comune sunt febra, dureri de cap și o erupție cutanată. În anii 1600, tifosul s-a extins în orașele europene și foarte curând s-a răspândit pe tot continentul, fiind răpuși peste 10 milioane de oameni.

A doua epidemie a apărut în timpul primului Război Mondial, unde în România, Polonia și Rusia au fost cei mai mulți soldați decedați din cauza acestei boli. Răspândirea atât de rapidă a bolii infecțioase poate fi pusă pe seama condițiilor precare de viață și igienă din timpul războiului.

Pentru România a fost cea mai mare catastrofă epidemică, lipsa locuințelor, a hranei, a medicamentelor și a apei potabile, a favorizat declanșarea epidemiei de tifos, și astfel au murit 300.000 de oameni, dintre care 250 de medici și 1.000 de sanitari.

Tifosul lovește cu forță și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din cauza condițiile din lagăre și astfel fac boala să se extindă într-un timp foarte scurt și să omoare o mulțime de prizonieri.

O altă epidemie ce s-a remarcat în istorie a fost epidemia de variolă. Variola este o boală virotică, foarte contagioasă, ce se transmite prin saliva și aerosoli. Se caracterizează printr-o erupție maculo-papular caracteristică, urmată de bășicuțe umplute cu lichid. Variola poate fi împărțită în variolă majoră care are o mortalitate de 30%, și ce minoră de mortalitate 1%.

Ce este special la această epidemie este ca a fost prima viroză controlată prin vaccinare globală. Vaccinul împotriva variolei a fost descoperit la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către un medic britanic, Edward Jenner. Vaccinul, dar și colaborările internaționale, bazate pe campanii de prevenție, de tratament și de diagnosticare au dus la eradicarea virusului.

Ultimul caz de variolă majoră a fost semnalat în 1975 în Bangladesh și ultimul caz de variolă minoră în 1977 în Somalia. Totuși în anul 1978, o specialistă britanică în fotografie medicală care lucra într-un laborator în care se făceau cercetări asupra variolei a fost infectată și a murit din această cauză.

În concluzie, putem afirma că pentru a putea trece peste o astfel de epidemie trebuie să fim atenți la greșelile, dar și reușitele experiențelor trecute și mai trebuie să avem încredere în evoluția medicinii pentru a putea combate cu succes aceste boli.