Redactor: Eftimie Luca
Grafician: Lavinia Dumitru
O data cu avansarea in tehnologie si stiinta am dobandit putere de cunoastere si ne-am creat o varietate de oportunitati in a incerca sa descoperim aparent infinitele mistere ale universului. Unul dintre ele, care mi-a atras atentia, este legat de centrul universului, si mai exact intrebarea: Oare exista un centru al universului? Din cate stim noi, din popularele videoclipuri cu faimosii fizicieni americani Neil deGrasse Tyson, Janna Levin si nu numai, universul este intr-o continua expansiune. Primul lucru care iti vine in minte cand auzi asta este ca ar fi avut un centru care a izbucnit. Facand o analogie cu o explozie de grenada, pentru inceput toata energia acesteia este concentrata intr-un spatiu relativ mic. Dupa ce grenada este detonata, acea energie radiaza in mediul inconjurator, si foarte important, avand o sursa, un centru de origine. Teoretic in cazul universului ar fi trebuit sa fie la fel, explozia fiind Big Bang. Practic, lucrurile stau un pic altfel.
Conform research-ului facut de mine, in mare parte de la Dr Becky Smethurst, este o explozie a spatiului, nu in spatiu. Totusi, intorcandu-ma la exploziile clasice, ele imprastie materie in spatiu prin imprimarea energiei cinetice fiecarei particule componente bucatii de materie afectata de catre explozie. Si folosind formula energiei cinetice, , deducem ca aceasta e direct proportionala cu masa corpului. Astfel, cu cat corpul este mai usor cu atat va fi aruncat mai departe de catre centrul exploziei decat alte particule cu masa considerabil mai mare. In plus, stiind traiectoria fiecarei particule, se poate construi drumul catre locatia exploziei. Presupunand ca Big Bang-ul a fost o explozie care are un centru, ar fi trebuit ca in anumite zone ale universului sa exista mai multe galaxii raportate la volumul pe care il ocupa decat altele, iar zonele din spatiu unde exista materie au oarecare uniformitate necaracteristica unei explozii. De asemenea, avem impresia falsa ca am fi centrul universului, deoarece majoritate galaxiilor se indeparteaza de noi. Spre exemplu, daca doua galaxi, galaxia A si galaxia B se indeparteaza fata ce Calea Lactee cu viteza de 10000km/s in directii opuse, avem impresia ca totul se indeparteaza de noi si nu se apropie. Cu toate acestea, daca ne-am afla in galaxiile A am observa ca galaxia Calea Lactee se departeaza cu 10000km/s de noi, iar galaxia B se indeparteaza de noi cu 20000km/s, de unde deducem ca viteza cu care se deplazeaza o galaxia fata de locul unde ne aflam, fie in directia noastra sau in directie opusa, este relativa. De asemenea stim cu totii ca galaxia Andromeda se aproprie de Calea Lactee, si la un moment dat, cele doua se vor uni, cazand ipozeta cum ca galaxia in care ne aflam, Calea Lactee, este centrul universului.
Expansiunea universului este concept abstract, iar pentru a incerca sa facem lucrurile mai simple, exista o analogie care are ca scop usurarea intelegerii acestui concept, si ea fiind o analogie cu un balon. Incepand, este nevoie sa fie mentionate anumite aspecte: unu, suprafata bidimensionala a suprafetei balonului este analoaga cu cea tridimensionala a spatiului, doi, centrul balonul nu corespunde cu nimic fizic, nefiind luat in considerare, trei, spatiul tridimensional in care se afla balonul nu corespunde cu o dimensiune superioara a spatiului care ar fi facilitate expansiunea universului si patru, atunci cand balonul se umfla, punctele(galaxiile) se maresc in volum, ceea ce nu se intampla, datorita faptului ca fortele gravitationale care tin de o alta galaxie este mai puternica decat expansiunea universului. Astfel, pe balon desenam puncte care reprezinta galaxiile. O data ce umflam balonul, el isi mareste volumul, iar distanta dintre puncte creste, lucrand cu aceeasi cantitate de balon cu care am inceput. Asa s-a intamplat si in cazul expansiunii universului, Big Bang-ul creend tot universul, indiferent de marimea sa. In urma acestui moment de “creatie” totala, nimic nu s-a mai creat in procesul de expansiune a universului.
Asadar, tragem concluzia ca universul nu are un centru, poate chiar fiind infinit in spatiu. Desi am prezentat o teorie demonstrata de catre un om de stiinta, Edwin Hubble, eu simt ca ne lipsesc niste informatii esentiale pentru a raspunde la intrebari de genul acesta, mai mult filozofice decat reale. Voi incheia cu aceasta intrebare care inca ne framanta ca specie: Oare exista vreun raspuns unic pentru toate aceste intrebari, o teorie a absolutului care sa fie demonstrata, sau sunt doar niste dorinte oarbe si ambitii prostesti ale speciei umane? Mie unul mi-ar placea sa aflu raspunsul la aceasta intrebare. Tie nu?
Commenti