Redactor: Sescu Sidonia
Grafician: Lavinia Dumitru
Astrologia reprezinta un sistem de cunoştinţe, practici, tradiţii şi credinţe aplicate pentru a arăta că mişcările şi poziţiile relative ale corpurilor cereşti pe sfera cerească ar influenţa viaţa omului şi evenimentele de pe Pământ, şi că ele ar folosi la prezicerea viitorului.
Spre deosebire de astronomie, una dintre cele mai vechi științe naturale, astrologia este o pseudo-știință, neexistand dovezi concrete sau suficiente pentru a confirma acuratetea absoluta a informatiilor dobandite in urma studiului acesteia.
Ea apare pentru prima data în istorie între secolele 17-19, în Mesopotamia, unde au fost găsite observații ale preoților erudiți si initiati ai acestei regiuni, conservate pe tăblițe de lut. Au fost descoperite mii de astfel de tăblițe, cu scriere cuneiforma (cea mai veche), in cultura sumero-babiloniana, unele cu literatura religioasa, altele cu scrieri filosofico-morale sau epopei. In vremea respectiva, astrologia era folosita doar pentru a interpreta fenomenele cereşti sub aspectul influenţei acestora asupra fenomenelor şi evenimentelor sociale (soarta regelui și a țării, sorții de izbândă în războaie, bătălii etc.).
În Europa, aceasta si-a pastrat originea în miturile astrale ale sumerienilor şi babilonienilor, în care Soarele, Luna și restul corpurilor cerești erau asociate cu zei și personaje mitologice.
Astrologia a început să se ocupe şi de prezicerea evenimentelor pentru persoane individuale în ultimele două secole înainte de era nouă, prin alcătuirea aşa numitelor horoscoape (diagrame astrologice ale cerului de deasupra unei locaţii specifice, în care sunt reprezentate poziţiile relative ale corpurilor cerești precum şi aşa numitele aspecte astrologice, case şi semne zodiacale la un moment concret de timp al unui eveniment oarecare, cum ar fi, de exemplu, momentul naşterii unei persoane).
Asemanator astronomiei, astrologia se bazează pe o serie de legi ce îi conferă credibilitate.
Printre acestea se numara:
1. Legea analogiei
2. Legea reflectarii holografice
3. Legea polaritatii
4. Legea consonantei
Acestea reprezinta mai degraba niste legi spirituale, incercand sa explice procesul prin care planetele au o influență directă asupra fiecăruia dintre noi, relațiile stabilite între cercul zodiacal și corpul uman și cele complementare dintre zodii, planete, Soare și Luna.
Una dintre cele mai importante componente ale astrologiei o reprezinta zodiacul. În astronomie, zodiacul este cercul de constelații din ecliptică (traiectoria aparentă a Soarelui pe sfera cerească), însă în astrologie acesta denota semnele care împart ecliptica în douăsprezece zone egale, numite zodii.
Zodiacul european împarte anul in 12 zodii, prima dintre ele incepand întotdeauna la Echinocțiul de Primăvară. Ele se clasifică la randul lor după cele patru elemente naturale (foc, aer, apa și pământ), paritate (zodii cardinale, fixe si mutabile) și polaritate (masculinepozitive, extrovertite; feminine- negative, introvertite), fiecare posedand caracteristici proprii.
Cu toate acestea, în ultimii ani a fost vehiculată teoria unei cea de-a treisprezecea zodii, Opchiuchus. Conform cercetătorilor, aceasta ar fi fost omisa intenționat de catre babilonieni in momentul intocmirii zodiacului, datorită convenabilitatii oferite de simetria creata in urma impartirii celor 12 zodii în cele 12 luni ale calendarului pe care îl concepusera. Astfel, luand in considerare Ophiuchus, persoanele cărora le-ar reveni aceasta sunt nascute intre 29 noiembrie si 17 decembrie, avand loc o decalare a tuturor celorlalte perioade zodiacale.
Este însă probabil ca în timp sa ajungem sa descoperim si sa înțelegem mai multe în ceea ce privește lagunele, paradoxurile și legile existente la momentul actual în domeniul astrologiei, reușind într-un final să răspundem la întrebarea controversată; “Este posibila o legătură directă între viața cotidiană a omului și pozițiile ocupate de către corpurile ceresti in Univers?”
Comments